Gonartroza – Artroza genunchi

Artroza genunchiului (gonartroza) este o afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor. În mare parte, există 3 situaţii frecvente în care artroza poate apărea:

  • Osteoartrita de genunchi (OA): este forma cea mai frecventă, fiind un proces degenerativ lent de distrucţie a cartilajului articular. Afectează frecvent adulţii de vârstă mijlocie şi bătrânii.
  • Artrita reumatoidă (AR): este o artrită inflamatorie, poate apărea la orice vârstă şi afectarea este comună la ambii genunchi.
  • Artroza post-traumatică: apare în timp (ani de zile) după fracturi, leziuni ligamentare sau meniscale, care au fost fie ignorate sau neglijate de pacient, fie tratate necorespunzător.

Simptome

Durerea asociată artrozei apare gradual, deşi există şi situaţii în care poate fi bruscă. Genunchiul devine rigid şi edematiat, ceea ce face ca mobilitatea să fie redusă (la îndoire sau îndreptare). Apare aşa-zisa “redoare matinală”: simptomele sunt atroce dimineaţa sau după o lipsă de activitate (când stăm mult în repaus) şi se calmează odată cu activităţile fizice cotidiene. Ele se pot agrava, însă în urma activităţilor intense sau după mers prelungit, urcat şi coborât trepte sau la îngenunchiere. De asemenea, durerile sunt meteorosensibile (se agravează cu schimbarea vremii).

Tratament conservator (non-chirurgical)

Antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)

Sunt folosite uzual în durerile de tip artrozic datorită modului de procurare din farmacii (eliberate fără reţetă). Sub diverse denumiri comerciale, ele conţin ibuprofen, ketoprofen, dexketoprofen, piroxicam, diclofenac şi au efect antiinflamator şi analgezic care calmează pe o perioadă limitată durerile. Folosite în mod repetat, unele dezvoltă toleranţă sau pot apărea efecte adverse (iritaţii ale mucoasei gastrointestinale).

O generaţie mai nouă de antiinflamatorii este reprezentată de AINS selective (inhibitoarele de ciclooxigenaza 2 – COX 2). Au ca principal avantaj efectul ţintit asupra procesului antiinflamator, cu minimizarea reacţiilor adverse gastrointestinale.Din această categorie enumerăm coxibii: Celecoxib, Etoricoxib, Parecoxib.

Glucozamina şi Condroitin Sulfatul

Sunt considerate suplimente alimentare şi pot avea efect de regenerare cartilaginoasă, însă într-o măsură redusă. Cele două substanţe se află în mod natural în compoziţia cartilajului nostru articular, însă procesul de încorporare al moleculelor în cartilaj este foarte complex, depinzând de mulţi factori. Efectele pot fi benefice în stadiile incipiente ale bolii. Ca orice medicament, combinaţia nu este scutită de posibile efecte adverse: dureri de cap, dureri de stomac, greaţă, vomă, reacţii cutanate alergice. De aceea, este preferabil să nu se abuzeze de consumul lor, iar recomandarea să fie dată strict de către medic.

Corticosteroizi

Sunt antiinflamatorii puternice care se injectează intraarticular, efectul fiind favorabil în special dacă durerea de genunchi este asociată cu edemul important. Dacă artroza afectează mecanic genunchiul, infiltraţia cu corticosteroid este inutilă. În general, corticosteroizii nu sunt recomandaţi, deoarece antrenează în timp distrucţia de cartilaj. E bine să nu se depăşească 3-4 injecţii pe an.

Vascosuplimentarea cu Acid Hialuronic (VHA)

Acidul Hialuronic este un component natural al lichidului sinovial din genunchi (lichidul care lubrifiază articulaţia). Tehnica presupune injectarea unor preparate sintetice de acid hialuronic care tind să substituie lichidul articular. În formele avansate de artroză, acesta se găseşte în volum redus. Efectul VHA este pe termen lung, ducând la remedierea durerilor şi edemului, dar şi la refacerea lichidului sinovial, stimulând producţia proprie de acid hialuronic.

În general, atunci când toate metodele conservatoare nu dau răspuns, se recomandă intervenţia chirurgicală.

Nu uitaţi că artroza este o afecţiune cronică, degenerativă, care NICIODATĂ nu se vindecă de la sine. Trebuie intervenit în stadii cât mai timpurii pentru rezultate favorabile şi complicaţii minime.

Tratamentul chirurgical al osteoartritei de genunchi (OA)

Prima opţiune terapeutică în OA genunchiului este cea conservatoare, nechirurgicală. Însă, dacă aceasta este ineficientă în controlul durerii şi îmbunătăţirii funcţiei, se va recurge la tratament chirurgical. Scopul intervenţiei chirurgicale este remiterea durerii, restaurarea funcţiei genunchiului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Artroscopia de genunchi

Artroscopia este o intervenţie chirurgicală miniinvazivă, cu incizii mai mici de 1 cm, prin care putem vizualiza suprafaţa articulară a genunchiului cu ajutorul unui telescop, imaginea fiind transmisă pe un monitor. În acest mod, chirurgul poate evalua extensia şi gravitatea leziunilor din interiorul genunchiului dumneavoastră. În aceeaşi şedinţă se pot practica diverse tehnici artroscopice, precum meniscectomii şi regularizări de meniscuri, eliminarea resturilor de cartilaj degenerat, ablaţia de corpi liberi intraarticulari, sinovectomii. În artrozele medii spre avansate, se poate astfel remedia simptomatologia genunchiului, ceea ce duce la o amânare a unei eventuale protezări de genunchi. În stadiile avansate artroscopia poate fi inutilă, iar singura soluţie rămâne artroplastia.

Osteotomia

Osteotomia poate fi o soluţie dacă defectul articular este unicompartimental (într-o singură latură a genunchiului). De obicei, compartimentul medial (interiorul genunchiului) este cel mai frecvent afectat.Aceasta presupune tehnici de rezecţie osoasă (femur/tibie) pentru a restabili axa normală a genunchiului. Astfel, axa mecanică de sprijin este îndepărtată din zona afectată şi repoziţionată spre centrul genunchiului, unde calitatea cartilajului este mai bună. Osteotomia este o procedură expectativă, se practică în cazuri selecţionate, iar prognosticul în timp este nefavorabil, pacientul ajungând în cele din urmă la proteză.

Artroplastia totală

Rămâne procedura de ultimă instanţă, fiind indicată în cazurile avansate ale OA când tratamentul conservativ sau tehnicile chirurgicale enumerate mai sus nu dau rezultat.

Tipuri de implanturi

Implanturile sunt realizate din aliaje metalice, materiale ceramice sau plastice, fiind fixate de suprafaţa osoasă cu ajutorul unui ciment acrilic. Implantul potrivit pentru pacient este propus de către medic. Dacă există mai multe variante, acestea vor fi expuse amănunţit pacientului, cu avantajele şi dezavantajele fiecărui tip.

Design-ul protezei

Din punct de vedere funcţional, articulaţia genunchiului este considerată în mod clasic o articulaţie “balama”, în care se exercită mişcări de flexie şi extensie, fiind securizată medio-lateral de structuri capsuloligamentare puternice. În realitate, genunchiul este mult mai complex, între suprafeţele articulare existând mişcări de rulare şi rotaţie odată cu flexia şi extensia.

Proteze fixe vs proteze mobile

Majoritatea implanturilor sunt considerate “fixe”, adică insertul de polietilenă este ataşat rigid de componenta tibială, astfel încât femurul rulează pe insertul de plastic, fără ca acesta să se deplaseze de pe componenta tibială. Activitatea fizică intensă sau excesul ponderal pot însă să ducă la uzura insertului sau la decimentarea componentelor metalice, fiind nevoie de o revizie a protezei.

Din acest motiv, la pacienţii mai tineri se recomandă o proteză mobilă în care insertul desfăşoară microrotaţii pe platoul tibial, reducându-se astfel uzura sa în timp. Această mobilitate a lui este controlată doar dacă ligamentele genunchiului sunt indemne.

Componentele metalice au în compoziţie aliaje de Co-Cr sau titan, insertul este din polietilenă, iar greutatea totală a implantului este în medie de 450-600 gr.Criteriul cel mai important este biocompatibilitatea (lipsa de respingere a organismului nostru faţă de un corp străin).

Conduită postoperatorie, artroplastie

Chiar dacă o intervenţie de protezare a genunchiului vă poate reda o viaţă normală, există o serie de interdicţii de care trebuie să ţineţi seama. Statistic, peste 90% din pacienţii care sunt purtători de proteză au afirmat o reducere semnificativă a durerilor articulare şi reluarea activităţilor zilnice de dinainte.Dar asta nu înseamnă că o proteză de genunchi vă transformă într-un super-atlet. Nu veţi putea realiza ceea ce nu făceaţi înainte de apariţia artrozei. Mai mult, dacă aţi practicat regulat activităţi sportive de intensitate înaltă, va trebui să renunţaţi la ele pentru tot restul vieţii.(continuare vezi recuperare artroplastie)