Tendinopatia calcifianta

Deși evoluția acestei entități patologice este bine studiată, cauzele sale rămân încă necunoscute. Este vorba de o modificare fibrocartilaginoasă dintr-un tendon încă viabil prin metaplazie condroidală. S-a propus ipoteza vasculară cu degenerarea fibrelor tendinoase care precede calcificarea pe baza existenței unei zone foarte slab vascularizate imediat proximal de inserția supraspinosului (“critical zone” a lui Codman).

Evoluția cronologică a tendinopatiei calcifiante cuprinde 3 faze diferite:

  • Faza inițială, precalcificare, în care începe procesul de metaplazie, dar pacientul este asimptomatic.
  • Faza de calcificare propriu-zisă, cu o subfază de formare a depozitelor calcice dure și calcaroase, o subfază staționară de lungime variabilă și subfază resorbtivă. Aceasta din urmă este vinovată de simptomatologia cu apariția durerilor prin reacția inflamatorie pe care o provoacă.
  • Faza postcalcică în care depozitele calcice au fost înlocuite de țesut granular și se reorganizează în structura colagenică normală a tendonului. Durerile dispar în această perioadă.

Tratamentul ține cont de faptul că evoluția naturală a bolii se îndreaptă aproape întotdeauna spre remisiune. De aceea, terapia conservatoare este de primă intenție pentru toți pacienții. Presupune terapie fizică și kinetică, medicație antiinflamatorie și injecții corticoide.

Tratamentul chirurgical va fi totuși luat în seamă în cazul simptomelor progresive, a durerii importante și constante care interferează cu activitățile zilnice și a eșuării tratamentului conservator. Depozitul calcic poate fi găsit și evacuat pe cale artroscopică de cele mai multe ori cu succes.