Umar inghetat (capsulita adeziva, capsulita retractila)

Reprezintă o afecţiune care produce limitarea mişcării în articulaţia umărului prin contracţia şi cicatrizarea postraumatică a capsulei articulare.

Este o entitate patologică separată, încă puțin înțeleasă la ora actuală, iar cauza poate fi multifactorială. Cauzele potențiale sau factorii de risc sunt diverse patologii: trauma directă a umărului, sindroamele cervicale, procesele autoimune, tumora Pancoast-Tobias, bolile tiroidiene, boala Parkinson, traumatismele craniene, infarctul de miocard, diabetul zaharat, mai ales tipul 1 etc. Este vorba de o îngroșare și contractare a capsulei articulare, absența relativă a lichidului sinovial și modificări cronice inflamatorii.

Acestă afecţiune se poate clasifica în : primară și secundară, în funcție de existența sau nu a unui eventual traumatism declanșator.

Simptomatologia se caracterizează prin dureri inițial nocturne la pacienți cu vârsta cuprinsă între 40 și 70 de ani. Când boala progresează, simptomele predominante sunt limitarea mișcărilor în articulația gleno-humerală și durerea la mobilizare. Inițial este pierdută rotația internă, urmată de pierderea flexiei și rotației externe. Cei mai mulți pacienți fac rotație externă doar până la sacrum, au mai puțin de 50% din rotația internă și sub 90 de grade de abducție.

Evoluția naturală a bolii constă în 3 faze:

  • Faza inițială dureroasă care durează 2-9 luni. Durerea este mai puternică pe timpul nopții și este exacerbată prin sprijinul pe partea afectată. Pacientul folosește tot mai puțin membrul afectat.
  • Faza a doua de “înghețare”, în care durerea devine mai puțin prezentă prin limitarea mișcărilor, durează între 4-12 luni. Pacienții acuză în continuare durere, dar, mai ales, dificultăți în realizarea unor gesturi banale (scoaterea portofelului la bărbați sau a sutienului la femei).
  • Faza a 3-a de “dezghețare” ce durează 6-9 luni, fază în care pacientul începe să își recapete libertatea de mișcare, iar durerea se diminuează. Această ultimă fază poate fi incompletă, fără recuperarea în totalitate a mobilității inițiale. Aproximativ 10% dintre pacienți vor avea probleme pe termen lung.

Radiologic umărul apare normal, doar rareori se poate evidenția osteopenie locală.

Artroscopic aspectul este diferit în funcție de stadiu: hipertrofie sinovială masivă la început, scăderea dramatică a spațiului articular în faza a doua, chiar cu obliterarea recesului axilar.

Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical.

Tratamentul conservator se va încerca întotdeauna, mai ales în stadiul inițial, și constă în administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, sedative și eventual calcitonină, injecții intraarticulare cu corticoizi, combinate cu fizioterapie și kinetoterapie pentru păstrarea mobilității în faza incipientă. Se mai recomandă stimularea nervoasă transcutanată (TENS) și ultrasonoterapia.

Tratamentul chirurgical nu este de primă intenție și constă în procedee de distensie articulară sub control artroscopic sau nu, mobilizare sub anestezie sau intervenții artroscopice mai elaborate de sinovectomie sau chiar artroliză. Se poate practica și o capsulotomie limitată, tot pe cale artroscopică, atunci când situația o impune. Manipularea sub anestezie poate da rezultate foarte bune, dar ar trebui evitată la pacienții cu osteopenie sau fracturi recent vindecate.

Pacientul va intra rapid într-un program de fiziokinetoterapie și va purta o orteză de abducție pe timpul nopții pentru 3 săptămâni.